CUVANT LA INCEPUTUL POSTULUI MARE, DIN ANUL 1984 #8

CUVANT LA INCEPUTUL POSTULUI MARE, DIN ANUL 1984 #8


Prea Cuvioase parinte staret, prea cuviosi parinti si frati.


Mai intai suntem datori sa multumim, din toata inima si din toata puterea noastra, Preasfintei si de viata facatoarei Treimi, Dumnezeului nostru, Preasfin-tei Nascatoare de Dumnezeu si pururea Fecioarei Maria si la toti sfintii cei placuti lui Dumnezeu, care se roaga pentru mantuirea noastra, ca am ajuns si anul acesta la poarta Sfantului si Marelui Post al Patruzecimii.


Ca sa va dati seama cat de veche este porunca postului, voi aduce in mijloc cuvintele Marelui Vasile, care zice asa: "Cucereste-te, smereste-te, omule, in fata batranetii postului, ca de o vechime cu lumea este el!" Cea mai veche porunca data de Dumnezeu omului este porunca postului. De aceea nu figureaza in cele zece porunci, ca s-a dat mai inainte de cele zece porunci cu 4108 ani, cat a fost de la zidirea lumii pana cand s-a suit Moise pe Muntele Sinai sa primeasca tablele Legii.


Caci a zis Dumnezeu lui Adam in Rai: Din toti pomii Raiului sa mancati, iar din pomul cunostintei binelui si raului sa nu mancati, caci daca veti manca, cu moarte veti muri.


Ati auzit porunca de post inainte de a fi rana? Inainte de a gresi Adam, i s-a dat ca doctorie postul. Sa nu mancati. Ce inseamna? Post din cutare pom. Deci cea mai veche porunca din toate poruncile date de Dumnezeu omului este porunca postului. De aceea zice dumnezeiescul Vasile: "Fiindca n-am postit, am iesit din Rai si am fost izgoniti de acolo. Sa postim ca sa intram iar in Rai".


Postul este legiuit in Legea Veche in multe parti si obligatoriu. Cei mai mari sfinti ai lui Dumnezeu au postit foarte mult. Moise a postit 40 de zile si 40 de nopti cand a primit Tablele Legii; Ilie iarasi a postit si a legat cerul 3 ani si sase luni; Daniel a postit in groapa leilor si dintii lor nu s-au atins de dansul. Proorocul David auziti ce zice: Genunchii mei au slabit de post si trupul meu s-a istovit de lipsa untdelemnului..., ca cenusa ca painea am mancat si bautura mea cu plangere am amestecat-o si celelalte.


Vei auzi si la Isaia si la Ieremia si la Proorocul Ioil, care zic asa: Vestiti post, vestiti vindecare. Sa iasa mirele din asternutul sau si mireasa din camara sa! Aici arata ca postul se face si cu curatie.


In Legea Darului, pecetea tuturor proorocilor a fost Sfantul Ioan Botezatorul, care a trait numai cu acride si cu miere salbatica. Legea si proorocii sunt pana la Ioan. De aici incepe propovaduirea Evan-gheliei lui Hristos, Care, mai inainte de a incepe misiunea Sa pe pamant, S-a dus in pustia Carantania si a postit acolo 40 de zile si 40 de nopti, ispitindu-Se de diavol.


Postul l-a legiuit nu numai Mantuitorul, ci si apostolii. Auziti pe Pavel: Intru postiri, intru infra-nari, intru privegheri, intru rugaciuni... Si arata ca totdeauna cand mergeau la propovaduit, ei se inarmau cu postul si cu rugaciunea.


Dar ce sa zicem de milioanele de monahi si monahii, care au infiintat manastirile din jurul Ierusali-mului, din Egipt, apoi din Sfantul Munte si manastirile din marea Rusie si din toate tarile ortodoxe, in care s-a pus tipicul si randuiala canonica pentru celelalte posturi.


Trebuie sa stiti ca postul avand originea lui inca din Rai si din Legea Veche si din Legea Darului, avand traditie evanghelica si apostolica, el s-a pus in dumnezeiestile canoane obligatoriu, cu randuiala pentru toata Biserica universala crestina in cele patru posturi de peste an, lunea, miercurea si vinerea si in zilele in care se posteste post negru, cum este ziua de 29 august, inaltarea Sfintei Cruci si celelalte.


Trebuie sa stim insa ca cel mai mare post si mai insemnat de peste tot anul, este postul mare la care am ajuns. Acesta-i postul patruzecimii, al proorocilor.


Ce am a va spune despre post? Postul nu este de un singur fel. El este de doua feluri: post trupesc, cand cineva posteste sa nu manance mult, sa nu bea mult si se infraneaza de anumite mancaruri: de carne, de branza, de oua, de lapte, de untdelemn si de altele. Si cand cineva se infraneaza cu curatie trupeasca. Cei casatoriti trebuie sa duca viata curata si cinstita. Acesta-i post trupesc.


Iar postul duhovnicesc este mult mai inalt decat cel trupesc. Pentru ca nu ajuta nimic postul trupesc fara cel duhovnicesc. Si diavolii postesc si niciodata nu mananca, nici nu beau, dar tot diavoli sunt. Nici nu se insoara, nici nu se marita, dar tot diavoli sunt, pentru ca au inima inalta, plina de mandrie inaintea lui Dumnezeu. Si Solomon zice: Necurat este inaintea Domnului tot cel inalt cu inima si viclean, asa cum sunt diavolii.


Deci postul duhovnicesc este acesta: sa postim si cu limba, sa postim si cu ochii. Limba sa nu vorbeasca minciuni, nedreptati si cuvinte putrede si stricacioase; ochii sa nu priveasca cele spre sminteala; urechea sa se infraneze de a auzi cantece lumesti si de alte feluri; mana sa posteasca, sa nu iscaleasca zapise nedrepte sau para, sau sa fure ceva, sau sa bata pe cineva, sau sa faca alta nedreptate cu mana. Piciorul si el trebuie sa posteasca. Sa nu mergem acolo unde sunt pacate, sa nu ne duca la rautati si la faradelegi.


Mintea trebuie si ea sa posteasca postul cel mai mare. Postul ei este sa nu primeasca ganduri spurcate, ganduri rele, ganduri de ura pe cineva si toate gandurile care duc la pacat. Toate organele noastre sa posteasca de la cele rele, si atunci si postul nostru de a bea si a manca este de mare folos.


Cine uneste postul acesta duhovnicesc cu cel trupesc, ajunge, cum arata Sfantul Isidor Pelusiotul, icoana a toata filosofia. Pentru ca el infraneaza si partea exterioara prin post, si cea dinauntru, sufletul, prin postul duhovnicesc si, unindu-se aceste doua feluri de posturi, il fac pe om icoana si filosofie a tuturor faptelor bune.


Dar sa stiti ca nu toti pot posti la fel. Acum la inceputul postului este randuit de Biserica soborni-ceste, trei zile post negru; cine poate cinci zile, o saptamana si mai mult. Dar Marele Vasile - cantarul cel mai desavarsit al cumpenei infranarii, ochiul Bisericii, gura cea de foc a Duhului Sfant, stalpul si lumina Sinoadelor Ecumenice, caci canoanele lui au fost aprobate in unanimitate de toate sinoadele, pentru scumpatatea si austeritatea lor -, spune asa: "Iar masura infranarii sa se ia dupa masura puterii fiecaruia". Este om batran, bolnav, este om slab, este om nedeprins la post. Acela chiar de posteste mai putin, sa-i para rau ca nu se poate tine de ceilalti, si prin aceasta smerenie el se ridica unde trebuia sa se ridice prin fapta buna a postului.


Stai langa unul tare cu trupul si el face 500 de metanii si tu de abia faci 100 sau 50 de metanii, fiind bolnav si slab, dar iti pare rau. Si acela nu se mandreste. Isi face datoria lui, canonul lui de calugar sau de schimnic. Acesta l-a ajuns din urma cu smerenia inimii. Cine ne invata asa? Sfantul Parinte Isaac Sirul, ca zice: "Ajunge intristarea mintii si smerenia la monah mai mult decat toata osteneala duhului si a sufletului". Ai auzit ca smerenia il inalta pe om spre Dumnezeu?


De aceea si la milostenie, cand nu poti face milostenie multa - vorbim de credinciosii de la tara -, sa-ti para rau ca n-ai facut, si acea parere te ridica exact la masura celui ce a facut mari milostenii. La toata fapta buna, daca se smereste inima se implineste cuvantul: inima infranta si smerita, Dumnezeu nu o va urgisi.


Deci Dumnezeu nu se uita numai la postul nostru exterior. Se uita daca avem dragoste, daca avem smerenie, daca avem parere de rau pentru pacatele noastre. Aceasta jertfa este mare; este jertfa cea cu duh umilit si inima infranta primita la Dumnezeu. Macar ca si rugaciunea este jertfa, ca zice: Jertfeste lui Dumnezeu jertfa de lauda si da celui Preainalt rugaciunile tale. Si ma cheama pe Mine in ziua necazului tau si te voi scoate, si Ma vei preaslavi, si celelalte. Dar smerenia este cea mai inalta jertfa.


Iar daca vom pune baza numai pe postul trupesc si nu vom avea dragoste, smerenie, umilinta, ascultare, taierea voii si daca nu vom avea intre noi intelegere si bucurie duhovniceasca, postul nostru este sterp.


Ai vazut ce scrie la Levitic? Si va fi tie postul al treilea si al patrulea si al cincilea si al saselea si al zecelea, postire sfanta, va fi tie de mare folos, dar sa dezlegati datoriile catre altii, sa iertati pe cei ce v-au gresit voua, sa faceti bine celor ce va urasc... si celelalte.


Ai auzit cum este postul primit? Evanghelia de astazi v-a aratat trei lucruri mari. De ce s-a pus? Alcatuitorul Sinaxarului a potrivit evangheliile dupa evenimentele anului tipiconal bisericesc. De ce s-a pus astazi evanghelia care ne arata cum sa ne rugam lui Dumnezeu, cum sa postim si cum sa facem milostenie? Ca Mantuitorul, neavand pacat, a postit 40 de zile si 40 de nopti pentru noi si pentru mantuirea noastra, ca sa ne dea noua pilda.


Domnul ne-a invatat si cum sa postim. Ce zice? Tu cand postesti, spala fata ta, piaptana capul tau si nu te arata oamenilor ca postesti. Aceasta pentru ca pe vremea Mantuitorului erau foarte multi farisei si arhierei, carturari fatarnici care se smoleau, stateau pe la coltul ulitelor, posteau si se rugau sa-i vada lumea ca-s mari postitori.


Uraciune era postul lor inaintea lui Dumnezeu, ca-si luau plata de la oameni. Nu asa! Sa ne acoperim cat se poate in taina postul nostru cu bunatatea inimii si cu dragoste. Ati auzit pe Sfantul Teodor Studitul mai inainte? "Ascultarea si taierea voii este cea mai inalta postire din lume".


Ascultarea catre proiestos, catre econom, catre cei mai mari si unul fata de altul si fiecare la vremea sa este o mucenicie de buna voie si mare postire, pentru ca nu face omul voia lui.


Cartea Sfantului Teodor Studitul atat s-a citit in manastirea aceasta, de cand sunt si eu pe aici - si iata ca cu mila Preasfintei Treimi sunt 55 de ani -, ca eu o stiu pe de rost, numai de cate ori am ascultat-o.


Ai auzit cata baza pun Sfintii Parinti pe taierea voii si pe spovedania sincera? "Deci nimeni sa nu umble in intunericul nespovedaniei!" Vai de acela care se duce la marturisire si crede ca nu-i Dumnezeu acolo si spune ce vrea el, nu ce-a facut! Altul vine si citeste pe-o carte, dar ce-a facut el nu spune. Sa nu crezi ca-L poti insela pe Dumnezeu! Ca cei ce n-au spovedania sincera, se vadesc singuri, ca diavolul ii ia si-i duce dupa capul lor tocmai prin acea spartura - ca nu-s sinceri inaintea lui Dumnezeu - si-i prapadeste!


Am vazut foarte adesea ca cei ce n-au spovedanie sincera o iau intr-o parte. Diavolul il ia de acolo de unde a putut si-l prinde. Pentru ca il duce dupa mintea lui, ii zice: "Nu spune asta la duhovnic!"


Eu n-am nevoie sa va spovediti la mine! V-am spus de sute de ori ca eu nu mai pot. Dar care vreti sa veniti si cat mai pot eu, sa fiti sinceri la spovedanie. Pentru ca nu sunt eu acolo. Eu cand ma duc la spovedanie, cat mi-ajuta Dumnezeu, cat as putea mai tare ma parasc. Pentru ca stiu ca ma duc in fata lui Hristos. Si apoi pot sa-L mint pe Dumnezeu, Care citeste in inima mea pururea?


Ce zice Solomon? Ochii lui Dumnezeu sunt de milioane de ori mai luminosi decat soarele. Ce zice la Ieremia? Iadul este gol inaintea Mea, cum nu si inimile oamenilor? Ce zice Dumnezeu lui Iov? Cine este care poate sa ascunda de Mine sfatul inimii sale?


Cred eu ca Dumnezeu nu stie viclenia mea, rautatea mea? "Mai, dar sa nu stie cutare! Sa n-auda cutare!" Vai de noi, daca am ajuns asa! Vai de nenorocirea noastra si de rautatea noastra! Sfantul Ioan Gura de Aur zice: "Vai de acela care se teme de urechile si de ochii oamenilor!" Dar de urechea lui Dumnezeu si de ochii Lui cine se poate pazi? Te temi ca va auzi cutare? Ca stie cutare? Daca faci aceasta ca sa nu smintesti, ai un motiv; iar daca te pazesti de oameni, nu stie Dumnezeu? Asta-i mare viclenie, mare inselaciune!


Ca maine plecam! Cand ma uit la sfintiile voastre aici, imi aduc aminte de acu 40-50 de ani in urma, cati parinti buni au fost aici!... Unde sunt parintii nostri cei vechi? Nici unul nu mai este! Din cei mai vechi, iata mai este Parintele Antonie, Parintele Ioil, saracul, care-si duce crucea lui, pana Dumnezeu va randui, asa cum o duce. Dar din ceilalti, masa intreaga, nu-i mai vad pe nici unul!


Maine plecam si noi! Ei ne asteapta la cimitir, trupurile, iar sufletele lor, unde Dumnezeu le-a randuit. Sa-i pomenim cu toata dragostea, cu toata smerenia. Sa ne aducem aminte de ei, de dragostea lor, cu care am facut ascultare, cu care ne sfatuiam, cu care am petrecut atatea zile si ne mangaiam la praznicele mari. Uite asa la lasatul secului ne sfatuiam. Si-mi aduc aminte de osteneala lor si de ravna lor de atunci, si uneori eu stau uimit asa, cate zile mai am, ca si eu sunt bolnav si batran si putred de viu, si cu inima si cu dantura si cu altele.


Ca maine trebuie sa plec si n-am facut nimic inaintea lui Dumnezeu, dar imi aduc aminte de dragostea lor si de credinta lor si nadajduiesc la rugaciunea parintilor si a fratilor, ca va face Dumnezeu mila si cu mine, ca celui mai de pe urma.


Ce vreau sa va spun, parintilor? Intram in Postul Mare. Cat de frumos este in biserica cand suntem cu totii! Ne simtim ca in rai, cand vezi ca toti sunt pe la strani, toti in biserica, altii la sfantul altar. Va rog din toata inima, ca intotdeauna v-am spus asa, sa dam mare intaietate si sa avem mare grija mai intai de sfanta biserica.


Staretul nostru Ioanichie era bolnav, cu un ochi scos de hotii Balta, si statea cu epitrahilul de gat si cu un ochi citea la Psaltire zi si noapte. Si a mai trait vreo patru ani si mai bine dupa asta.


Ne chema la capul lui, cand pe mine, cand pe Parintele Ioil, si ne zicea:


- Dragii mei, ia veniti incoace! Ce-ti mai face, ce nu veti mai face, dar biserica sa nu o lasati!


Cea mai sfanta grija a avut de biserica. Douazeci de ani a slujit singur Sfanta Liturghie. Douazeci de ani! Si venea la noi aici in capul mesei si ne citea cartea Sfantului Teodor Studitul sau alt cuvant si traia cu Sfanta Impartasanie. Asa staret, ca-l stia toata lumea.


Cand vedea un frate tulburat in manastire, ii zicea: "Dragul meu, n-am nevoie de ascultarea ta! Ia Psaltirea si du-te in chilie! Sa postesti trei zile si sa citesti trei Psaltiri. Sa vezi ce are sa-ti zica gandul! Sa nu iesi de acolo pana nu te-oi chema eu!"


Ce metoda dumnezeiasca! Fratele, daca citea la Psaltire si postea in chilie, se trezea, cunostea ispita si venea si se marturisea: "Parinte, nu ma mai duc din manastire! Parinte, de acum inainte imi indrept viata!" "Ei, vezi ca te-ai trezit? Vezi ca era de la vrajmasul?" Incerca sa-l aduca inapoi la asezarea lui duhovniceasca, sa cunoasca ca este in ispita. Avea mare grija de fiecare.


Fratii mei, daca n-ar fi oleaca de dragoste si mila unul fata de altul, degeaba am sta aici! Suntem o familie. Mie asa imi este de drag cand va vad pe toti si in biserica si la masa, ca vad ca Duhul lui Dumnezeu este cu voi, si Maica Domnului care ne-a adus aici. De aceea va rog sa fie dragoste, unitate, intelegere si sa va fie draga biserica.


Vor veni multi oameni in post, dar vin oamenii cu greutatile lor. Eu stiu, ca-s pe front acolo. Vin saracii toti cu cereri, toti cu greutati, toti cu necazuri si dau pomelnice. Omul vine si-ti aduce aici osteneala lui. Vin ca albinele; unul aduce alimente, altul aduce bani. Pomelnicele acestea sunt o greutate mare pe sufletele noastre!


In Pravila Mare spune asa: "Preotii care nu vor pomeni liturghiile sau pomelnicele date de credin-ciosi, sa fie anatema"; ii desparte de Hristos. Si de aceea imi pare bine ca veniti la pomenit. Uite, vad preotii la pomenit si calugarii. Veniti cu totii la pomenit, ca sa se ridice povara de pe sufletele noastre. Pentru ca aici este o lucrare misionara.


Noi traim cu venitul credinciosilor, iar ei se mantuiesc prin rugaciunile noastre, ale Bisericii. Este o colaborare dintotdeauna a manastirii noastre. Asa si la celelalte manastiri din tara. Toate sunt asa. Si cei din Sfantul Munte stau acolo si se roaga. Dar sa stiti ca si aceia sunt ajutati tot de credinciosi.


Deci poporul se mantuieste prin manastiri, prin rugaciuni si liturghii si noi suntem ajutati de ei cu cele materiale. Apostolul Pavel spune asa: Daca voi ati primit de la noi cele duhovnicesti - cuvantul lui Dumnezeu si invatatura si toate celelalte rugaciuni -, ce mare lucru este de vom primi si noi de la voi cele trupesti? Hrana si imbracamintea. Este clar!


Ai auzit ca si pe vremea aceea se proceda asa? Apostolii predicau, ca vrednic este lucratorul de plata sa, si poporul ii ajuta pe apostoli. Ce spune la Faptele Apostolilor? Veneau cu toate averile si le aruncau la picioarele apostolilor. Si apostolii au randuit viata de obste: Toate erau ale Bisericii, iar ei zaboveau pururea in rugaciune si in frangerea painii, adica in impartasire.


Acum aceste obsti, care au ramas tocmai de la sfintii apostoli, se mai gasesc prin manastiri. De aceea zic asa: Noi sa ne facem datoria. Sa iubim Biserica si slujbele Bisericii. Care uraste Biserica, voi auziti cum canta la antifoane: Cei ce urasc Sionul, rusina-se-vor de Domnul; ca precum iarba de foc, asa se vor usca!


Sa va fie draga Biserica, sa veniti la pomenit si sa veniti la slujbele Bisericii. Ca noi ne facem datoria si fata de noi la biserica si fata de atatea mii si zeci de mii de credinciosi care cerceteaza manastirea asta in timpul anului. Si aceasta am vrut sa va aduc aminte si la inceputul Postului Mare, pentru ca eu sunt si batran si bolnav. Dar am stat cum am putut cu fiecare, ca au venit saracii pe jos, prin zapezi.


Aceasta va spun: Sa iubiti biserica si sa veniti cu totii la biserica, ca de la biserica nu numai ca avem mantuirea sufletului; dar tot biserica aduce si venitul, si cu venitul bisericii putem purta toata gospodaria si toate cate trebuie sa le indeplineasca administratia pentru nevoile celelalte ale manastirii.


Aceasta v-am spus acum. Iar daca intram in post, de obicei, dupa cum spune tipicul, se pune un desteptator, un parinte, care sa-i scoale pe frati la biserica. Cand eram eu clopotar, asa era: faceam si desteptarea, bateam si toaca, trageam si clopotul, iar paraclisierul se ocupa numai de altar.


Imi spunea staretul Ioanichie: "Du-te si-i trezeste o data, mai treci o data si apoi, dupa ce-ai tocat si ai sculat soborul, du-te si te culca si te odihneste! Ti-ai facut datoria!"


Atat de mult tinea ca acela sa nu fie prea obosit, ca daca era obosit, saracul, adormea si el. Trebuie sa impartim ascultarile cu dreapta socoteala. Ma duceam si luam blagoslovenie, tocam in tochita de fier, tocam imprejur, tocam sus si trageam clopotele si ma duceam si-i sculam la biserica. Si ma mai uitam in biserica o data. Si-mi spunea: "Ia sa-mi dai o lista cu cei care n-au fost la biserica!"


Si daca pe lista era unul care a fost bolnav, sau a fost dus in vreo ascultare departe, nu-i zicea nimic. Iar daca vedea ca-l chemi o data sau de doua ori si nu vrea sa vina, apoi nu-i dadea mancare. A doua zi statea in genunchi la masa si nu manca in ziua aceea pana seara, ca sa stie.


Si de aceea clopotarul sau desteptatorul, care va fi el saracul, daca scoala si se duce, are grija asta. Este o ascultare sfanta, ca-i desteapta pe toti la rugaciune. Eu umblam cu un ciocanas in mana, mi-aduc aminte, si cu un clopotel. Si loveam de trei ori cu ciocanelul in usa si sunam clopotelul: "Pentru rugaciunile Sfintilor Parintilor nostri, Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi!" si el din chilie zicea: "Amin". "Parinte cutare, vremea cantarii, ceasul rugaciunii" si ma duceam de la dansul.


Ia cititi la Sfantul Pahomie in secolul IV, cu toaca in usa si cu clopotelul. Ia cititi la Sfantul Ioan Scararul! Acum, daca vine cineva din partea noastra, sa nu se supere careva daca va bate in usa. El vine si isi face datoria. Trece de la unul la altul. Si sfintiile voastre, care sunteti mai aproape unul de altul, daca v-ati sculat: "Parinte, hai la biserica, ca a sunat clopotul, a tocat! Hai sa mergem!"


Sa ne adunam la biserica, ca acolo este masa duhovniceasca a sufletelor noastre, mai mult decat la masa aceasta. V-am adus aminte si de biserica, pentru ca, cu nevrednicie, cate zile mai am o scanteie de viata, sunt si duhovnic la multi si am mare datorie sa va spun. Sa iubiti biserica si pravila la chilie si sa aveti mare grija de rugaciunea mintii.


Cea mai puternica rugaciune care te pazeste de ganduri rele si de razboaie este aceasta: "Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatosul!" Ai vazut cand ne-am calugarit? Ne-a dat metania. Ce-a zis? "Iata, fiule, sabia Duhului, ca esti dator in toata vremea si in tot locul sa zici: "Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatosul!""


In zadar vei face mii de metanii si nu stiu cate zile de post si alte nevointe mari, daca nu-ti pazesti mintea! Paza mintii si rugaciunea mintii sunt legate una de alta ca trupul de suflet. Si vei vedea ca nu patrund in mintea ta ganduri rele si nici n-ai ispite, pentru ca unde se aude numele lui Hristos nu poate intra satana. Ce spune la Filipeni? Intru numele lui Iisus Hristos tot genunchiul sa se plece, al celor ceresti, al celor pamantesti si al celor de dedesubt.


Deci daca ar vibra in mintea noastra rugaciunea aceasta, fie calugar sau mirean inchinator, de unde esti, diavolul nu are putere sa intre in sufletul acesta, pentru ca aude numele Dumnezeului celui viu. Si Dumnezeul nostru este foc mistuitor, ii arde pe diavoli.


Dar pentru ca se leneveste mintea noastra si trandaveste, de aceea suferim atatea infruntari si atatea ispite. Ne raspandim la altele si uitam rugaciunea. Vai de noi! Daca nu vorbim in mintea noastra cu Iisus Hristos, ajungem un maturoi al vrajmasului, batjocura, si ne duce unde vrea.


V-am facut atenti, ca sunteti multi care va marturisiti si la mine. Si macar ca eu nu am cu ce ma lauda, ca nu fac aceasta rugaciune, dar macar sa va trezesc pe voi, ca prin rugaciunea voastra sa ma mantuiesc si eu.


Si la inceputul postului ati vazut ca s-a facut iertarea. Fiti atenti, fiecare cu chiliuta lui. Aceste trei zile si toata saptamana aceasta mai cu seama, este vreme de liniste. Sa nu se vorbeasca. In tipic spune asa: "Cine va vorbi dupa Pavecernita un cuvant, sa faca 50 de metanii". Ati iesit de la biserica, mergeti la chiliuta. Stai fiecare linistit in chilia ta; odihneste-te, roaga-te, citeste.


Asa si credinciosii care ati avut dragoste sa ne insotiti la aceste mari randuieli si rugaciuni din saptamana aceasta. Ati iesit din biserica, plecati la odaile voastre. Odihniti-va, cititi prin carti, rugati-va si nimic mai mult.


Marti dupa slujba se va pune molitfa de spove-danie pentru sobor si atunci vom spovedi soborul manastirii. Numai pe parintele Ambrozie il mai avem liber din cei care pot marturisi, ca Varsanufie a intrat saracul de saptamana. N-avem duhovnici sa se ocupe. Sunt batrani prea tare si nu primesc la marturisire, ca nu pot. Singur parintele Ambrozie il mai avem duhovnic pentru popor. Cu toate ca este atata popor credincios care vine, trebuie dinainte sa spunem saracia noastra.


Eu cat pot ma ocup si cu soborul si cu voi, dar numai cat voi putea, ca eu am ascultare si de la Sfantul Sinod sa lucrez, sa scriu si altele cum v-am spus.


Eu zic asa, ca si la inceputul acestei predici, sa multumim Preasfantului Dumnezeu si Preacuratei Lui Maici ca am ajuns pana aici. Sa ne ajute Preabunul si Preainduratul nostru Dumnezeu si Maica Domnului si toti sfintii care se roaga din Biserica biruitoare pentru noi, sa ajungem si noi pacatosii si la Sfanta Inviere. Iar daca vreunul pe drumul acesta pana atunci se va duce la Domnul, sa-i dea Dumnezeu sfarsit bun si mergere usoara inaintea Preasfintei Treimi. Amin.